Pentru mulți dintre noi anul 2020 a fost plin de provocări și a venit cu o mulțime de schimbări. Am fost nevoiți să ne izolăm și să trăim mai mult cu propria persoană.
Între patru pereți, când mintea ta se oprește să mai facă atât de mult zgomot și nu îți mai ocupă toate gândurile, ești obligat să te asculți.
Fugi o zi, o săptămână, o lună. Lucrurile se schimbă și cu toate acestea încerci din nou să te adaptezi. Pentru că trebuie, nu pentru că îți dorești.
Dar ce ar fi să te oprești?
Pune pauză. Dacă lucrurile merg asta nu înseamnă că merg mereu în direcția potrivită.
Cine ești când nu te vede nimeni? Cine ești când ești doar tu cu tine? Cine ești când se trage cortina?
În viața reală și în online încercăm să fim mereu grozavi. Orice eșec este de fapt o reușită. Ne permitem să oferim sfaturi, să fim profesioniști și să prezentăm doar lucrurile pe care dorim ca ceilalți să le vadă.
Dar seara, când mergi la culcare, când te dezbraci de toate, ești cu adevărat mulțumit de tine?
Când nu mai trebuie să zâmbești din politețe. Când nu mai trebuie să faci acele lucruri care nu te împlinesc. Când nu mai trebuie să porți conversații pe care nu le dorești.
Oprește-te o clipă și uită-te în oglindă!
Cine ești atunci când sala este goală și te trezești în propria viață regizor, actor și spectactor?
Sunt multe lucruri care ne influențează viața și deciziile, însă nu totul depinde de ceea ce se întâmplă în jurul nostru.
Dăm vina pe context, pe situație, pe întâmplări, pe vreme, pe Mercur Retrograd, pe univers pentru că pur și simplu nu suntem în punctul în care ne-am dori să fim. Pentru că indiferent de ce am face, planetele nu se aliniază și noi pur și simplu nu reușim. Suntem tot aici și batem pasul pe loc.
Dar dacă facem zilnic aceleași lucruri, cum ne-am putea aștepta ca rezultatele să fie diferite?
A fost un moment în toți acești ani în care mi-am dorit să fac balet. Visam să dansez și să fiu pe scenă. Încercam să imit anumite mișcări pe cont propriu, dar nu am spus nimănui despre dorința mea.
Dacă mă întrebi acum de ce nu am făcut niciodată nimic în direcția asta, răspunsul e simplu. Contextul nu m-a ajutat.
Am crescut la țară și m-am bucurat de copilărie ca orice copil normal. Ai mei nu știau și nici nu aveau posibilitatea să mă dea la balet. Și dacă ar fi avut, unde aș fi putut să fac asta încât ei să își permită toate cheltuielile cu mine?
Se poate să fie adevărat, se poate să nu fie.
Anii au trecut și până acum, deși am făcut sport toată viața și am fost o persoană activă, niciodată nu am făcut mai mult în direcția asta. Am dansat în spectacole la școală și chiar public la Balul Vienez de la Timișoara, dar atât.
A rămas una din dorințele ascunse și la fel cum se întâmplă cu multe lucruri pe care am vrea să le facem, le închidem într-o cutie și continuăm doar cu ceea ce trebuie făcut. Ce e necesar și important să avem o viață decentă și un job stabil. Să fim în rând cu lumea.
De multe ori, ne e teamă să ne acceptăm dorințele. Suntem speriați să luăm anumite decizii pentru că nu știm dacă o să reușim. Vedem doar succesul altora, nu și drumul lor până acolo.
Și când rezultatele și meritele nu apar întotdeauna rapid, cum ai putea să îți păstrezi motivația să muncești în continuare?
Provocările și reușitele mici din viața ta fac parte dintr-un spectacol la care asistă mulți și la care, de cele mai multe ori, chiar dacă nimeni nu o face, trebuie să fii primul și poate singurul care aplaudă.
Acum, poate mai mult ca niciodată, ar trebui să te oprești din tot ceea ce faci. Să îți oferi un moment doar pentru tine și să te gândești dacă ceea ce faci te împlinește cu adevărat.
La finalul oricărei zile, ca la finalul oricărui spectacol după ce se trage cortina, rămâi doar tu cu tine.
Nu mai da vina pe context sau pe circumstanțe. Încearcă să-ți dai seama care sunt lucrurile pe care le faci și îți fac inima să zâmbească. Nu contează că nu ești în punctul în care ai vrea să fii, e important să știi care este direcția în care vrei să mergi și să nu renunți.
Nu există reușite fără eforturi și eșecuri, însă depinde doar de tine dacă faci zilnic câte un pas spre ceea ce îți dorești sau doar te gândești cum ar fi fost dacă…
Credit foto: Patriis Morenci
Body: sosetaria.ro
Mie mi se pare ca oamenii care vor sa arate ce nu sunt sau doar partile frumoase ale vietii se mint doar pe ei. Lumii nu ii pasa oricum cat de bine iti merge. OK, poate unii sunt invidiosi si altii vor sa iste invidie, insa la urma urmei singurul care pierde e cel care se minte singur.
Cat despre dorintele inchise in cutii, din moartea parintilor mei si din vietilor lor am invatat sa nu mai aman dorintele pentru „cand se poate”, ci sa fac sa se poata cat mai repede. Sa nu-mi para rau de nimic la sfarsitul vietii.
Așa este. Trăim într-o lume în care în online fiecare poate să fie cine dorește, însă cu toate acestea, contează cum se simte fiecare la finalul zilei, când este doar el, singur. Atunci e important să ne dăm seama dacă tot ceea ce facem ne împlinește cu adevărat pentru că dacă facem anumite lucruri doar din obișnuință, confort sau doar pentru a arăta lumii o altă persoană, pe termen lung nu ne va ajuta deloc.