A fost o dată ca niciodată, într-o zi de toamnă,  într-o cameră micuță de cămin, o fată, un laptop și multe gânduri. Scria despre amintiri și oameni care o inspiră prin poveștile lor…

Au trecut 2 ani de atunci, mai exact de când am publicat primul articol pe blog. Îmi amintesc și acum câte emoții am avut în acel moment. Unele dintre ele mă însoțesc chiar și astăzi când scriu. Urmăream de foarte mult timp oameni pasionați de blogging și mereu m-am gândit că mi-ar face plăcere să am și eu un loc unde să pot scrie. În schimb, mi se părea că poate nu e totuși potrivit pentru mine și că ar trebui să îmi văd de treaba mea. Să stau liniștită și să nu îmi fac vizibile gândurile, părerile sau experiențele.

A mai trecut ceva timp și ideea de a avea un blog s-a accentuat. Mi-a plăcut mereu să citesc și chiar mai mult de atât, să scriu. Pe lângă asta, cred în puterea cuvintelor și în poveștile frumoase care pot inspira oamenii. Tocmai de aceea mi-am dorit să am un loc unde să pot scrie, să mă exprim așa cum simt și să fiu creativă.

În tot acest timp am trecut prin nenumărate stări. Au fost momente în care abia așteptam să vină miercuri să postez un nou articol. Momente în care nu am reușit să fiu constantă. Momente când mi-am dorit să renunț. Oameni care m-au încurajat încă de la început și au rămas cu mine pe parcursul anilor. Oameni care m-au criticat sau care s-au amuzat pe seama mea.

Și cu toate acestea… nu am renunțat? De ce?

Pentru că în tot acest timp am învățat câteva lucruri importante…

Critica m-a ajutat să progresez

Nu vreau să fiu Sf. Ana și nici Sf. Maria. Nici măcar cel mai interesant om de pe pământ. Mi-am dat seama că vreau doar să simt că fac ceva ce îmi place. Ceva ce mă motivează și mă face să mă trezesc cu o altfel de energie. Nu am mereu dreptate și nici nu mi-am propus asta. Părerile mele nu trebuie să fie acceptate de toată lumea și asta e perfect normal. Consider că dacă îți dorești să progresezi, trebuie să privești deschis și să nu treci toate lucrurile doar prin filtrul personal.

Creativitatea trebuie ,,hrănită” constant

Mereu mi-a plăcut să cred că undeva în interiorul meu, chiar dacă bine ascunsă uneori, există și o parte creativă. Chiar și așa, nu e întotdeauna ușor să îți găsești cuvintele potrivite. Nu deschid laptopul și spun că astăzi scriu despre ,,Fenomenul frunzelor care cad toamna din copaci” și cuvintele o să curgă cu viteza luminii formând un articol nemaipomenit. Citesc constant, urmăresc oameni care mă inspiră şi încerc să observ cu mult mai multă atenţie ceea ce se întâmplă în jurul meu. Pe scurt… caut inspirație în orice. Sună ciudat?  Poate că da, dar chiar se întâmplă asta.

Disciplina și perseverența ,,fac casă bună”

Uneori dedic foarte mult timp unor activități care poate nu sunt importante. Alteori amân să scriu pentru că îmi spun că o să am mai mult timp și chef mâine. Adevărul e că mereu există timp să faci ceea ce îți place. Trebuie doar să prioritizezi ce e mai important. Blogul m-a ajutat să mă disciplinez și să fac o activitate în mod repetat. Astfel încerc să postez de cel puțin o dată pe săptămână sau chiar de mai multe ori.

Am învățat să-mi organizez mai bine timpul

Da, știu… Nici tu nu ai suficient timp, nu? Cu toții ne lovim de problema asta. Dar ce să vezi, mi-am dat seama că de fapt chiar am timp! Problema era că nu mă organizam cum trebuie. Mereu lăsam pe sfârșitul zilei activitățile care îmi făceau plăcere, cum ar fi scrisul. De cele mai multe ori fie eram obosită, fie era mult prea târziu încât să mă pot concentra și de cele mai multe ori alegeam să fac altceva. Zilele treceau și eu tot amânam să fac unele lucruri până mi-am dat seama că nu ajung nicăieri. Ba mai mult, mă enervam că nu am reușit să fac ce mi-am propus. Așa am ajuns să fiu nevoită să-mi planific cu mai multă atenție activitățile și chiar să mă trezesc mai devreme pentru a putea scrie înainte de a face orice altceva.

Am cunoscut oameni noi din domeniu de la care am avut de învățat

La început îmi doream doar să am un loc unde să scriu. Mai târziu am început să particip la întâlnirile bloggerilor din Timișoara și la tot felul de evenimente. E plăcut să întâlnești oameni care împărtășesc aceeași pasiune și te înțeleg. E și mai plăcut când ajungi să împărtășești din cunoștințe, sfaturi sau experiență. Așa am ajuns să cunosc oameni care activează în domeniu de mai bine de 10 ani și de la fiecare am simțit că am avut ceva de învățat.

Am învățat să mă respect mai mult și să nu renunț la lucrurile care îmi fac plăcere

Ca în orice domeniu, mai ales la început, nu ești luat prea în serios. Oamenii, în general, sau cei cu mai multă experiență sunt puțini sceptici în ceea ce te privește. Și ce faci tu? Ah… ai un blog. Da, da. În ziua de azi oricine poate să scrie. Ei bine… poate că e așa, dar nu toți o fac. Mi-am dat seama că dacă am ajuns să fac un lucru care îmi place ar trebui să am mai multă încredere în mine. Dacă trei oameni îți spun că e o prostie ceea ce faci, mergi acasă și te culci! În realitate, de fapt, nu faci asta! Stai și te gândești de ce ai început totul și dacă se merită să continui. Dacă răspunsul este DA, regândești problema, cauți soluții, îmbunătățești, modifici, dar mergi mai departe!

Pe de altă parte, vă mulțumesc că sunteți aici sau chiar în viața reală. Că vă faceți timp să citiți și că uneori mă ,,certați” că nu am mai scris de mult. Că îmi scrieți mesaje frumoase sau atunci când ne întâlnim îmi amintiți de ultimul articol publicat!

Cu drag,

Ana-Maria