Mereu am urmărit-o cu drag pe Andreea Esca şi în momentul în care a apărut această carte am dorit să aflu mai multe despre omul din spatele televizorului. Despre omul din viața de zi cu zi.
Încă de mică repetam celebrul salut: ,,Bună seara, România! Bună seara, Bucureşti!”, chiar dacă anul în care a fost spus pentru prima dată m-a surprins în burta mamei. Am avut timp să îl tot aud pe parcurs ce creşteam.
Mi-a plăcut să mă joc cu sora mea de-a jurnaliştii, să iau interviuri, dar mai ales să mă aşez după la propriul ,,pupitru” și să prezint ştiri adunate de mine sau mai bine spus inventate. Astfel aveam jurnalul nostru de ştiri, visând cândva să ajung ca ea.
Citind Ce-am făcut când am tăcut, am descoperit că viața este despre asumare, despre faptul că deciziile pe care le luăm ne influențează viitorul, dar şi despre faptul că viața nu este doar despre munca pe care o depunem pentru a ne împlini visele, ci şi despre a şti să luăm şansele ce ni se oferă.
Am avut ocazia să o cunosc pe Andreea Esca, citind amintirile ei sincere pe parcursul celor 218 pagini. Această carte m-a impresionat pentru că este scrisă atât de personal, încât transmite sensibilitate, naturaleţe şi sinceritate.
Un lucru pe care îl spunea Andreea Esca în carte şi care mi-a plăcut este următorul: ,,Cred că trebuie să deschidem orizonturile femeii, să aibă acces la tot ce are acces un bărbat, cred că o femeie poate să facă absolut tot ce face un bărbat, dar cred că trebuie să ne gândim că este bine să ne păstrăm atuurile noastre, să ne păstrăm feminitatea, fragilitatea, sensibilitatea şi să folosim toate aceste avantaje pentru noi.”
De ce mi-a plăcut?
Pentru că indiferent cât de puternice și independente ne-am dori noi să fim ca femei, ceea ce nu e deloc rău, consider că o femeie nu trebuie să renunțe niciodată la un lucru: la a fi femeie.
Această carte ne schimbă puțin viziunea despre viață și despre valorile pe care am ajuns să le apreciem tot mai mult într-o lume care devine din ce în ce mai agitată și prea puțin atentă la valorile simple ce contează cu adevărat. De asemenea ne emoţionează şi ne îndeamnă să trăim pe pământ și să fim umani.
Andreea Esca ne invită la o plimbare prin viața ei, plimbare care ne face să ne gândim oarecum și la viața noastră. Ne reamintește prin propriile experiențe cât de important e să apreciem lucrurile simple din copilărie, prezența familiei în viața noastră, dar și faptul că oamenii care știu să păstreze legături se vor bucura mereu de prietenii ce durează ani.
Pe lângă toate acestea, am aflat că Andreei nu îi plac gladiolele și am descoperit cum să primesc și să ofer emoții. Întâmplările petrecute în copilăria ei au o mare influență în ceea ce privește omul care este astăzi și am regăsit o asemănare în locurile ce ne încântă pe fiecare. Mai exact am descoperit că cel mai frumos și simplu loc este locuința de vară pe care o găsești, unde altundeva, decât la țară.
Andreea ne prezintă atât legătura cu cea mai bună prietenă, dar și experiența primului iubit, care spune ea, nu se uită niciodată. În timp ce povestește aștepti cu nerăbdare un nume, însă Andreea este discretă și nu îl găsești. Pentru că fiecare om din viața noastră ne schimbă câte puțin, mama Andreei îi dă un sfat demn de o mamă de fată: ,,Nu contează primul, ci ultimul.„
Pe lângă faptul că această carte este scrisă de omul Andreea Esca, ci nu de cel de la televizor, cel mai mult am apreciat următorul lucru spus de ea: ,,Nu am făcut niciodată renunţări esenţiale care să mă ducă departe de eul meu. Sigur că am făcut mici compromisuri. Nu am renunţat niciodată la prietenii mei, la plăcerile mele, la hobby-urile mele.”
Ce-am făcut când am tăcut este o carte care ne îndeamnă să nu facem compromisuri ce ne pot schimba, să apreciem lucrurile simple ale vieții și să ne bucurăm de tot ceea ce ni se dă. În același timp să muncim din greu pentru visele noastre pentru că nimic nu este gratuit. Să apreciem prieteniile adevărate și să nu încetăm niciodată să fim umani.
Asta e tot ceea ce contează!
Sursă foto: AcasaTV
