Better never means better for everyone. It always means worse, for some.spunea Margaret Atwood în The Handmaid’s Tale (Povestea Slujitoarei)

Îmi amintesc și acum când am auzit pentru prima dată fraza asta și primul lucru pe care l-am făcut a fost să o repet cu voce tare. Am rămas câteva secunde în liniște în timp ce cuvintele mi se tot repetau în minte și am căutat rapid ceva de notat

Zilele următoare m-au prins gândindu-mă tot la aceste cuvinte, ba mai mult la starea de bine pe care o considerăm garantată. La nevoia de a fi bine, fiind uneori imuni la suferința celorlalți sau ignorând acțiunile noastre care i-ar putea răni.  

Te-ai gândit vreodată câte din acțiunile tale îi afectează pe cei din jur? Te-ai întrebat măcar o dată dacă azi nu ai mai face un lucru în același fel, oare ar fi cel puțin o persoană mai fericită?

Nu îți poți controla sentimentele, dar îți poți controla acțiunile.

Ceea ce simțim poate influența foarte mult modul în care gândim sau ne comportăm. Ceea ce facem poate afecta în diverse situații și alte persoane din jurul nostru. Suntem convinși că trăim într-o lume liberă în care libertatea de exprimare nu ar trebui să fie îngrădită de nimeni și nimic, în care acțiunile noastre ar trebui să fie mereu cele mai importante și uităm, de cele mai multe ori, că nu trăim singuri.

Libertatea, la fel ca orice altceva, este relativă.

Poți să-ți creezi o viață bazându-te pe minciuni și profitând de slăbiciunile și neajunsurilor altora, însă nu vei fi niciodată liber. Tot ceea ce faci este să trăiești captiv într-o lume imaginară, o lume creată din ignoranța acțiunilor față de ceilalți și a consecințelor acestora.

Și până la urmă, cine sunt eu să-ți spun ție cum sau ce ar trebui să faci?

Nu am nici cel mai mic drept să-ți spun cum să-ți trăiești viața, dar nu mă pot abține să nu îți spun un lucru pe care sunt convinsă că-l știi și tu: ai o singură viață. Poate că ar fi bine să-ți amintești de asta data viitoare când spui ,,Până la urmă, mie să-mi fie bine, nu?”.