Oameni plini de etichete…

Am ajuns să nu mai etichetăm doar produse, locuri sau obiecte, ci și oameni. Chiar înainte de a purta o discuție cu cineva, ne formăm o primă impresie despre persoana respectivă. O analizăm și o trecem prin filtrul propriei gândiri. Prin lucrurile pe care le știm în general despre oameni și cât am clipi o dată… avem deja o părere.

Trăim viața ca într-un mare supermarket. Totul are un preț și o etichetă, însă uităm, de cele mai multe ori, să citim și instrucțiunile de folosire. 

Numim fiecare comportament sau calitate și ne folosim de cuvinte pentru a exprima ce credem despre ceilalți. De fapt, în tot acest proces, nu facem nimic altceva decât să punem anumite etichete. ,,Frumoasă”, ,,Inteligentă”, ,,Încăpățânată”, ,,Leneșă”, ,,Grasă”, ,,Bun” ,,Rău”, ,,Iresponsabil”, ,,Imatur”, ,,Vulugar”… În unele cazuri etichetele sunt mult mai dure și atribuite în doar câteva secunde. Suntem de părere că ne aflăm mereu în poziția perfectă de a lipi etichete pe fruntea fiecărei persoane obișnuiți fiind să clasificăm mereu lucrurile în funcție de importanța lor.

Nu doar că intrăm într-o discuție cu o părere deja formată despre persoana respectivă, ci stabilim și poziția față de aceasta. Ne adaptăm comportamentul și reacțiile în funcție de ceea ce considerăm noi că aceasta reprezintă. Ne arătăm deschiderea sau chiar ignoranța în unele cazuri, din simplul motiv că acei oameni, cu etichetele bine fixate de la început tot de către noi, nu se ridică la nivelul așteptărilor noastre.

Fie că vorbim despre prieteni, familie, oameni de pe stradă sau doar persoane cu care intrăm în contact, le atribuim tuturor cel puțin o etichetă. Adjectivăm oamenii pe care îi întâlnim chiar și preț de câteva secunde și îi considerăm într-un anumit fel fără a cunoaște nici măcar un lucru despre ei. Nu suntem interesați să descoperim cum este persoana respectivă și de cele mai multe ori eticheta pe care i-o atribuim este doar percepția noastră despre ea. Asta nu înseamnă că ceea ce gândim și credem despre o persoană este adevărat și în realitate, eticheta pe care o plasăm fiind de cele mai multe ori eronată sau departe de ceea ce acel om reprezintă.

Femeile sunt șoferi proști!

Blondele sunt proaste!

Bărbații vor doar sex!

Tinerii sunt o generație de drogați!

… și lista poate continua. Fie că vorbim de prejudecăți sau stereotipuri toate reprezintă până la urmă simple etichete pe care le atribuim în stânga și în dreapta fără să ne dăm seama de consecințele lor.

Asta mă face să îmi aduc aminte de copilărie. O parte din prietenii mei au evitat să ne mai jucăm împreună din cauza culorii pielii mele. Întotdeauna am avut tenul mai închis și copii fiind și ei, m-au catalogat diferit. Problema nu era culoarea pielii mele și nici măcar etnia din care se presupunea că fac parte, ci modul în care le-au fost induse niște idei despre anumiți oameni fără să se gândească de ce.

M-am trezit astfel nu doar cu o etichetă, ci și cu atitudinea lor schimbată față de mine. Atunci mi-am dat seama că puteam fi tratată altfel și respinsă dintr-un grup doar pentru ceea ce credeau ei că sunt datorită tenului meu mai închis și nu pentru ceea ce eram de fapt.

Chiar și așa… până la urmă cine spune cum ar trebui să ne comportăm față de anumite persoane în funcție de sex, religie, etnie sau alte caracteristici? De ce nu putem să ne trăim viața liniștiți fără a judeca, cataloga sau a ne da cu părerea fără să cunoaștem adevărul lucrurilor?

Atunci când ne considerăm ,,păreriști” și ne repezim să punem etichete pe frunțile oamenilor, cred că ar trebui să ne gândim de mai multe ori înainte. Anumite etichete, prin repetare, se fixează și sunt preluate nu doar de alte persoane, ci uneori chiar și de către persoana etichetată. Astfel că, unii oameni ajung să accepte eticheta, să considere că așa sunt ei cu adevărat și să trăiască o viață în umbră.

Cred cu tărie că totul ține de educație. Nu alegem cum să ne naștem, dar alegem cum vrem să fim mai departe.