
Pare puțin exagerat, nu?
Ei bine, mi-am propus să fac un exercițiu la sfârșit de 2018. M-am gândit să mă eliberez de toate experiențele, gândurile sau trăirile neplăcute. Mă pregătesc să le închid pe toate într-o cutie pe care să o îngrop adânc în pământ cu speranța că nu vor mai ieși la suprafață niciodată. Cum sună până acum? Crezi că o să reușesc?
În realitate, nu e posibil așa ceva. De fapt, pentru că încerc să fiu realistă și mai puțin aeriană, și la propriu și la figurat, mi-am propus totuși să încerc să schimb modul în care reacționez la anumite experiențe. Să încerc să găsesc în fiecare și partea bună, oricât de mică ar fi aceea.
Mai sunt câteva zile din 2018 și fiecare dintre noi are tendința să se uite în urmă să vadă dacă rezoluțiile, dorințele sau planurile, oricum s-ar numi ele, s-au îndeplinit sau au rămas în stadiul de idee. E momentul când se combină starea de satisfacție cu cea de frustare.
Am vârsta la care am impresia că aș putea cuceri lumea. Pe lângă asta, mai sunt și ambițioasă din fire. Uneori mă lovește ambiția ca un bumerang și mă trezește la realitate, alteori mă împinge din spate ca un motor și mă ajută să pornesc la drum chiar dacă nu mai am curent.
Pentru că experiențele plăcute aduc doar reacții frumoase, când vine vorba de experiențele mai puțin plăcute este mai dificil. Pentru mine, fiecare experiență nefericită poate fi ,,digerată” în trei pași:
1. Mă revolt împotriva nedreptăţii vieţii şi mă întreb: ,,Da’ de ce eu?”
2. Mă confrunt cu situația și caut o soluție
3. Încerc să descopăr lecţia pe care aceasta mi-o oferă
Viaţa e un carusel de sentimente şi trăiri. Nu este totul doar despre iubire şi fericire.
Uitându-mă puțin în urmă, cred că această perioadă de sfârșit de an este numai bună pentru a învăța să îmbrățișăm viața așa cum este ea. Pentru a trăi fiecare moment. A fi mai blânzi cu noi, a ne ierta și accepta că suntem totuși oameni. Că e perfect normal să greșim, dar și să fim recunoscători pentru ce am reușit să facem până acum.
Viaţa nu are buton de pauză, nici de repeat şi nici măcar de reset. Viaţa e o călătorie continuă. Dacă nu învățăm să ne bucurăm, călătorim degeaba (citește continuarea aici).
Chiar dacă nu am reușit tot ce mi-am propus, aș vrea să iau cu mine toate experiențele din 2018 și nu numai. De la micile zâmbete, emoții, momentele în care nu am reușit și simțeam că nu mai pot, până la clipele petrecute cu cei dragi. Vreau să merg mai departe cu toate pentru că fiecare reprezintă acum o mică parte din mine.
Tu ce vrei să-ți amintești din 2018?
Credit Foto: Nika Kakalashvili