Sunt convinsă că ai mereu în minte ce ai vrea să faci, cum ai vrea să arate viața ta sau cum ai vrea să fii tu peste câțiva ani.

Dacă noi, femeile, în copilărie, ne visăm îmbrăcate în rochie de mireasă și ne imaginăm ziua perfectă în care vom face pasul cel mare, lucru care evident se schimbă odată cu trecerea anilor, și voi bărbații v-ați imaginat de tot atâtea ori mașina perfectă.

Anii v-au demonstrat și vouă că nu acesta e lucrul cel mai important în viață…Dacă s-a întâmplat asta. Dacă nu…încă aveți timp să realizați că nu mașina pe care o conduceți vă demonstrează cât sunteți de bărbați, ci femeia pe care o aveți alături.

Și crede-mă, nu e suficient ca persoana de lângă tine să aibă sâni și fund pentru a fi considerată femeie.

Pierdem noțiunea timpului în încercarea de a face cât mai multe, dar niciodată nu pierdem șansa să ne dăm cu părerea despre ceea ce fac ceilalți sau cum se comportă ei. Sportul la care suntem performanți, mai nou, este datul cu părerea. Și nu ratăm nicio șansă.

Dar când vine vorba de noi?

Suntem buni. Facem ceea ce trebuie. Și chiar dacă nu facem…noi măcar încercăm sau măcar suntem mai buni ca…ceilalți.

Oglinzile…le folosim doar ca să ne aranjăm. Ne preocupăm de aspect mai mult decât de suflet și uităm să privim dincolo de ele.

Ne-am construit cu greu o imagine încă din prima clipă când am pășit pe ușă și pe care o dezbrăcăm atunci când ajungem seara acasă. Feriți de ochii celorlalți.

Ne punem zâmbetul cel mai frumos, machiaj și gata. Suntem bine, dar doar în fața celorlalți.

Pentru interior…folosim timpul. Dacă nu el, atunci cine le vindecă pe toate?

Punem preț pe tot ceea ce facem. De la hainele pe care le îmbrăcăm, mașina pe care o conducem sau telefonul pe care îl folosim. Uneori…chiar și pe oameni.

Am devenit propriul produs și încercăm să fim mereu ambalați cât mai frumos. Că de…ce vor crede ceilalți despre noi?

Nu ne pasă că am uitat să ascultăm, să ajutăm sau să iubim. Că am uitat să descoperim cine suntem. Ne pierdem printre lume și uităm să mai fim oameni.

Păstrăm doar aparențele și atunci ajungem să ne pierdem cu totul.

Uităm că dincolo de trupul din oglindă stă ascuns un suflet.

Dacă toți din jurul tău ar fi orbi, pe câți dintre ei ai mai putea să îi impresionezi?