Oameni plini de etichete…

Am ajuns să nu mai etichetăm doar produse, locuri sau obiecte, ci și oamenii. Chiar înainte să purtăm o discuție cu cineva ne formăm o primă impresie despre persoana respectivă. O analizăm și o trecem prin filtrul propriei gândiri, prin lucrurile pe care le știm în general despre oameni și bingo…avem o părere.

Trăim viața ca într-un mare supermarket. Totul are un preț și o etichetă, însă uităm, de cele mai multe ori, să mai citim și instrucțiunile de folosire. 

Numim fiecare comportament sau calitate și ne folosim de cuvinte pentru a exprima ce credem despre anumiți oameni. De fapt, în tot acest proces, nu facem nimic altceva decât să punem anumite etichete. ,,Frumoasă”, ,,Inteligentă”, ,,Încăpățânată”, ,,Leneșă”, ,,Grasă”, ,,Bun” ,,Rău”, ,,Iresponsabil”, ca să nu spun că uneori etichetele sunt mult mai dure și atribuite în doar câteva secunde. Suntem de părere că ne aflăm mereu în poziția perfectă de a lipi afișe pe fruntea fiecărei persoane, obișnuiți fiind să clasificăm mereu lucrurile în funcție de importanța lor.

Nu doar că intrăm într-o discuție cu o părere despre persoana respectivă, ci stabilim și poziția față de aceasta. Ne adaptăm comportamentul și reacțiile în funcție de ceea ce considerăm noi că aceasta reprezintă. Ne arătăm deschiderea sau chiar ignoranța în unele cazuri, din simplul motiv că acei oameni, cu etichetele bine fixate de la început tot de către noi, nu se ridică la nivelul așteptărilor noastre.

Fie că vorbim despre prieteni, familie, oameni de pe stradă sau doar persoane cu care intrăm în contact, le atribuim tuturor cel puțin o etichetă. Adjectivăm oamenii pe care îi întâlnim chiar și preț de câteva secunde și îi considerăm într-un anumit fel fără a cunoaște nici măcar un lucru despre ei. Nu suntem interesați să descoperim cum este persoana respectivă și de cele mai multe ori eticheta pe care i-o punem este doar percepția noastră despre ea. Asta nu înseamnă că ceea ce gândim și credem despre o persoană este adevărat și în realitate, eticheta pe care o atribuim fiind de cele mai multe ori eronată sau departe de ceea ce acel om reprezintă.

 Blondele sunt proaste, tu mereu înveți…deci știi, femeile sunt șoferi proști, bărbații vor doar sex…și lista poate continua. Fie că vorbim de prejudecăți sau stereotipuri toate reprezintă până la urmă simple etichete pe care le atribuim în stânga și în dreapta fără să ne dăm seama de consecințele lor.

Asta mă face să îmi aduc aminte de copilărie. Nu mai știu sigur ce vârstă aveam, însă știu că obișnuită să mă joc cu prietenii mei din vecini, mi-am întrebat cea mai bună prietenă dacă mergem pe la ei așa cum obișnuiam să ne adunăm mereu și să petrecem timpul împreună. În acel moment ea m-a întrebat dacă știu ceea ce vorbesc ei despre mine, lucru pe care nu aveam de unde să-l cunosc. Mi-a mărturisit că ei nu prea mai vor să se joace cu mine deoarece eu ,,sunt mai închisă la culoare și sunt țigancă”.

M-am trezit astfel nu doar cu o etichetă, ci și cu atitudinea lor schimbată față de mine și un lucru pe care nu îl luasem niciodată în calcul până atunci: faptul că puteam fi tratată altfel și respinsă dintr-un grup doar pentru ceea ce credeau ei că sunt datorită tenului meu mai închis și nu pentru ceea ce eram de fapt.

Chiar și așa…până la urmă cine spune cum ar trebui să ne comportăm față de anumite persoane în funcție de sex, religie, etnie sau alte caracteristici? De ce nu putem să ne trăim viața liniștiți fără a judeca, cataloga sau a ne da cu părerea fără să fim în cunoștință de cauză?

Cred cu tărie că totul ține de educație. Nu alegem cum să ne naștem, dar alegem cum vrem să fim mai departe. 

Atunci când ne cosiderăm ,,păreriști” și ne repezim să punem etichete pe frunțile oamenilor, cred că ar trebui să ne gândim de mai multe ori înainte. Anumite etichete, prin repetare, se fixează și sunt preluate nu doar de alte persoane, ci uneori chiar și de către persoana etichetată. Astfel că unii oameni ajung să accepte eticheta, să considere că așa sunt ei cu adevărat și că îi caracterizează.