Nu fi frumoasă!

Chipuri frumoase întâlneşti peste tot, oameni cu o minte frumoasă mai puțin.

Şi totuşi…de unde vine frumusețea?

Din suflet. Exact de acolo de unde ne este frică să privim…să simțim şi chiar să trăim.

Ne este frică pentru că am ajuns să ne ascundem atât de bine trăirile şi emoțiile încât nici noi nu ne le mai găsim. Suntem înconjurați de zâmbete de plastic şi de oameni care au uitat să se mai privească în ochi.

Eşti femeie…trebuie să fii frumoasă!

Cum altfel ai putea fi când lumea spune că acesta este darul tău?

Sincer?

Uită asta. Uită ce spun alții sau ce cred ei.

Nu fi frumoasă!

Fii sinceră. Fii interesantă. Fii amuzantă. Fii inteligentă. Fii talentată. Fii iubitoare. Fii zăpăcită. Fii copilăroasă. Fii nebună!

Fii orice vrei tu. Dar nu fi frumoasă! Sunt atât de multe alte lucruri care te pot defini ca om.

Şi până la urmă ce înseamnă frumusețea?

Să ai o față draguță? Să arăți bine? Să zâmbeşti frumos chiar şi când nu simți?

E oare frumusețea veşnică? Atunci de ce se spune că ea dispare odată cu vârsta?

Dispare pentru că ea nu vine din interior. Este doar ambalajul de care avem grijă zi de zi, de parcă ar fi mereu Crăciunul şi ne-am face cadou celor ce ne privesc. În schimb, uităm să ne mai privim unii pe alții în ochi, dar privim mult în oglindă. Şi nu, nu ne privim pe noi cu adevărat. Ci doar o reflectare a ceea ce vrem să arătăm lumii.

De ce să fii frumoasă când ai putea fi uimitoare? Atunci când frumusețea e tot ceea ce ai…de fapt, nu ai nimic.

Uităm să ne întrebăm ce vrem să fim şi ne pierdem în aparențe. Tu nu te pierde pe tine!

Printre atâtea chipuri frumoase, fii un om frumos!