Mi-aș dori să fiu un smartphone … dar unul inteligent dacă se poate.

Mi-aș dori ca atunci când copiii mei se întorc acasă, primul lor gând să fie dacă am baterie, dacă am semnal și dacă-mi funcționează bine internetul … 4G dacă se poate.  Să petreacă ore în șir cu mine și să vadă ce mai fac, ce a mai apărut nou în viața mea sau dacă am nevoie de update sau nu.

Aș vrea sa fiu un smartphone. Cu cât mai multe opțiuni ca să nu fiu plictisitor.

Să verifice cum mă simt imediat cum se trezesc, dar şi înainte de culcare. Să vadă dacă s-a mai întâmplat ceva nou cu mine sau am să le trasmit ceva. Să nu uite să plece fără mine de acasă şi să mă ia peste tot cu ei.

Mi-aş dori să petrecem ore în şir împreună şi să îi fac să zâmbească cu fiecare mesaj transmis. Să povestim şi să împărtăşim împreună amintirile … un fel de lifestory, pe care să îl putem revedea ori de câte ori dorim. Să folosească aplicațiile şi să îşi programeze timpul astfel încât să rămână mai mult pentru noi.

Mi-aş dori să se gândească la mine şi atunci când merg în concediu, sunt în autobuz, merg pe stradă sau chiar la o petrecere. Să mă scoată din buzunar şi chiar dacă ştiu că într-un timp atât de scurt nu s-au modificat prea multe, să mai verifice încă o dată. Mi-aş dori ca atunci când vor să îşi facă un selfie să privească în ochii mei şi să-i fotografiez zâmbind şi fericiți.

Mi-aş dori să stăm la masă şi să se uite la mine mai mult decât în farfurie. Să nu mă lase undeva în buzunar şi să mă țină lângă ei. Cât mai aproape.

Mi-aş dori să îi mai pot trezi dimineața, fără să îmi dea amânare de fiecare dată ca unei alarme şi să le urez o zi frumoasă fără să fie nevoie să pornească internetul.

De fapt …. nu mi-aş dori să fiu un smartphone. Aș fi prea egoist și oricât de nou, inteligent sau câte aplicații ar avea, mereu o să apară o altă versiune îmbunătățită. Bateria … oricât de mult ar ține la început, tot o să te facă să porți după tine încă una externă în timp. Chiar şi aşa tot mi-aş dori ceva … ca atunci când copiii mă sună să nu fie pe grabă. Ca atunci când îi sun să nu îmi răspundă … am treabă, te sun eu mai târziu. Şi mai târziu, poate chiar înseamnă mai târziu …

Mi-aș dori să nu uite că farfuria e lângă tacâmuri și nu altceva, dar şi că supa nu se mănâncă cu furculița, la fel cum nici viața nu se trăieşte doar în online.

Chiar dacă nu aș vrea să-mi poarte de grijă constant, mi-aş dori să ştie că oricât de învechit aş fi şi chiar dacă nu pot avea o altă versiune, o să fiu mereu acolo pentru ei. O să îmi doresc să îi aud chiar şi pentru cinci minute, să îi văd chiar şi pe grabă şi o să mă bucur şi de un simplu … sunt bine, tu? Căci dacă pentru telefoane există o baterie externă, oamenii nu au așa ceva. Nu se pot alimenta la nesfârșit și întreține mereu în viață. Și chiar dacă nu o să mai fie mereu la fel, întotdeuna vor aprecia lucrurile simple fără să îți ceară accesul la tot felul de date pentru a se bucura de un zâmbet sincer sau pentru a-ți transmite o vorbă bună.