Căutăm fericirea peste tot. În lucruri, în oameni, în bani, în case mari și goale. În cluburi, în mașini scumpe și în haine. În momente ce ar trebui să ne umple inima de bucurie. Și nu se întâmplă asta.

De ce?

Pentru că alergăm prea mult să o prindem măcar de un picior. Ne străduim să ne creăm o viață perfectă. Zâmbim cu gura până la urechi în fiecare poză ce o punem pe Facebook sau Instagram. Nu uităm să imortalizăm fiecare moment de ,,fericire” cu Snapchat. În realitate? În realitate abia dacă ne salutăm unii pe alții atunci când ne vedem pe stradă. Ne iubim pe rețelele de socializare mai mult decât în viața de zi cu zi.

Și acum din nou…DE CE?

Pentru că ne străduim prea mult să le arătăm altora ,,fericirea noastră”. Pentru că vrem să știe ,,cât suntem noi de fericiți” și uităm să ne bucurăm cu adevărat de momentele ce ni le oferă viața. De oamenii ce sunt lângă noi. Uităm că mâine s-ar putea să nu mai fie. Uităm că fericirea…un cuvânt format doar din 9 litere simple, la fel cum e și ea, nu are vreo rețetă magică unde poate fi găsită.

Fericirea…există deja în noi. Dar noi? Noi suntem prea preocupați să o căutăm mereu în alte părți. De cele mai multe ori în ecranele telefoanelor noastre. În agitația continuă a minții și nu în tăcerea inimilor noastre.

,,Galopăm prin viață ca niște acrobați de circ, cu picioarele sprijinite pe spinările a doi cai care aleargă unul lângă celălalt – un picior pe cel numit destin, celălalt pe calul numit liber-arbitru.’’

Mănâncă, roagă-te, iubește este o carte care ne prezintă călătoria unei femei pe cont propriu în trei țări diferite. O călătorie pentru regăsire și pentru descoperirea propriei persoane. Și pe care nu ar strica să o facem cu toții din când în când. Chiar dacă asta înseamnă o călătorie pentru suflet, trup și minte.

,,Oamenii au tendința să considere fericirea un noroc care dă peste ei, ceva ce te va învălui, ca vremea frumoasă, dacă soarta îți surâde. Doar că fericirea nu funcționează așa. Fericirea e consecința propriului efort. Te lupți pentru ea, muncești pentru ea, insiști, uneori mergi până la capătul pământului în căutarea ei. Trebuie să participi mereu la manifestările lucrurilor bune care îți apar în viață. Iar când atingi o stare de fericire, nu trebuie niciodată să lenevești, să renunți la a o menține: trebuie să te străduiești din răsputeri să înoți contra curentului, ca să fii veșnic în unda fericirii, ca să plutești mereu deasupra ei.”

Am regăsit de multe ori cuvântul Attraversiamo în această carte. Cuvânt ce era folosit de fiecare dată înainte să treacă strada și care înseamnă chiar a trece. La fel cum ar trebui să ne încurajăm și noi să trecem mai multe străduțe în drumul nostru spre cunoaștere. Cunoaștere a propriei persoane.

Ce trebuie să facem pentru a fi fericiți? Să învățăm să ne iubim propria persoană și să ne dăm seama că fericirea e chiar în noi, nu în alții.

Attraversiamo!