Stăteam zilele trecute într-un magazin la coadă și pentru ca eram destul de aproape de persoanele din fața mea nu aveam cum să nu aud o conversație dintre două tinere. Nu am fost atentă la întreaga discuție, dar mi-au rămas în minte două replici: ,,Ai văzut tu, ce poze și-a pus X pe Facebook cu iubitul? Ce bine par să se înțeleagă.” și răspunsul a venit imediat din partea celeilalte persoane implicate în discuție: ,,Ei, lasă tu, că nu e chiar așa cum pare. Îi știu eu pe ăștia doi. Degeaba își pun ei inimioare și poze pe Facebook și în realitate se cearta în fiecare zi. Mi-a spus mie o prietenă care a ieșit o dată cu ei.”

Nu m-aș fi gândit la replicile lor dacă nu aș mai fi auzit tot felul de discuții între oameni despre postările și viața altora din mediul online. Evident că fiecare filtrează tot ceea ce vede și aude prin propriile cunoștințe despre X sau Y, dar și prin propriile valori.

Și pentru că am copilărit la sat și am realizat plăcerea și preocuparea oamenilor de a vorbi mai mult despre alții, decât despre propriile activițăți sau reușite, m-a făcut imediat să mă gândesc că Facebook chiar ar putea fi asociat cu o viață la țară, dar puțin mai modernă și care se desfășoară atât în mediul online, cât și offline.

Haide să ne imaginăm că Facebook este un sat, iar fiecare utilizator al acestuia este un locuitor al acelui sat.
Bine…în cazul acesta Facebook ar fi un sat imens, dar nu asta e ideea principală. News Feed-ul să îl considerăm magazinul din sat unde se întâlnește toată lumea și acolo schimbă păreri, informații, vorbesc despre ce au mai făcut atât ei, cât și alții, despre ce au mai auzit despre X sau Y și tot așa. Subiectele pot varia și mereu vor apărea altele și altele. Lipsa de informații nu e niciodată o problemă la țară. Și cine a locuit la sat știe cu siguranță genul acesta de discuții și de ,,transmitere a informațiilor”.

Deci, atâta timp cât informațiile se răspândesc, circulă la fel de repede în ambele medii și lipsa lor nu e niciodată o problemă, putem vedea mai ușor asemănarea dintre facebook și un sat puțin mai mare…bine, mult mai mare.

Acum probabil o să ne gândim că pe Facebook fiecare are libertatea de a posta tot ceea ce dorește pentru că o face pentru el. Să fim realiști, dacă am vrea să știm doar noi, am ține totul în propriul telefon și nu pe pagina personală de Facebook pentru a putea vedea și prietenii din mediul online. Și nu e nimic rău în a împărtăși sau a fi prezenți în acest mediu, pentru că trebuie să recunoaștem, folosit inteligent Facebook este foarte folositor și are și aspecte pozitive care merită ,,exploatate”, dar acelea sunt mai importante pentru cei a căror afacere e și în mediul online și nu o să vorbim acum despre asta.

Îmi amintesc că profa de comunicare ne tot spunea că informațiile au un impact mai puternic atunci când se transmit ,,din vorbă în vorbă”. Deci, încă o dată ne întoarcem la viața la țară, unde lucrurile se află imediat și ușor chiar pe acest principiu. Bine, nu am mai menționat că în ambele medii informațiile pot suferi modificări pentru că fiecare povestește un lucru prin propria viziune și își lasă o amprentă. Nu știu vouă, dar mie Facebook îmi seamănă tot mai mult cu o viață la țară, dar puțin mai stilizată.

Concluzia la care am ajuns încercând să îmi dau seama de acest fenomen e că nouă, oamenilor, ne place să vorbim…și încă cât. Și aici nu mă refer doar la femei. Despre ele se spune că rostesc în medie în fiecare zi în jur de 20.000 de cuvinte, adică cu 13.000 mai multe cuvinte decât bărbaţii, că cică motivul ar fi o proteină din creier pe care noi, femeile, o deținem.

Recunosc. Sunt femeie, deci concluzia e simplă…vorbesc și eu mult.

Ideea este că dacă tot ne place atât de mult lucrul acesta, mă întreb de ce să nu distribuim conținut de calitate și să vorbim despre lucruri care chiar aduc o valoare vieții noastre. Ne pierdem prea mult timp criticând sau discutând despre alții fără ca uneori să știm cu adevărat dacă lucrurile sunt așa cum credem noi sau nu.

La sat se spune că vecinii nu prea poți să îi alegi, însă pe Facebook avem opțiunea de a ne selecta prietenii. Și chiar și pe Facebook, ca și în viața reală, tot nu vom putea să îi oprim pe ceilalți să își dea cu părerea despre ceea ce facem.

Se spune că pe Facebook ești ceea ce postezi și e adevărat.
În loc să ne irosim timpul și energia cu lucruri care nu aduc nicio valoare vieții noastre, cred că ar fi mult mai bine să apreciem ceva atunci când considerăm necesar, să ne dăm cu părerea dacă simțim, dar fără să judecăm sau să interpretăm, să îi lăsăm pe ceilalți să își trăiască viața așa cum simt, atât în mediul online sau nu, și dacă chiar ne ,,enervează așa de tare”, să folosim butonul ăla de unfriend.

Ce ar trebui să mai încercăm? Să ne trăim viața și în afara mediului online. Că vorba aia…avem doar una!

Foto: Julia Hengel