Cum îți place să îți bei cafeaua?

În diminețile de luni când lumina zilei pătrunde în cameră și razele soarelui ne dezmiardă. Când după câteva momente de ezitare, deschidem ochii și ne privim liniștiți.

În după-amiezele de marți când vremea se răcorește și toamna se apropie. Când stăm în curte amândoi și privim frunzele răsfățate de soare și de adierea blândă a vântului.

În serile de miercuri când ajung târziu acasă și știu că ești acolo. Oboseala e vizibilă, însă n-am nevoie de prea multe cuvinte, căci îmi ajunge zâmbetul tău.

În fiecare joi când te trezești înaintea mea și pregătești tu cafeaua. Când te ridici ușor de lângă mine și te furișezi în bucătărie. Ai grijă să mă săruți ușor înainte să pleci și te asiguri că lași toate ușile deschise. Nu trebuie să te întorci înapoi în pat, mă trezește mirosul de cafea ce mișună în toată casa.

Vinerea, după o noapte lungă, care mă face să mă gândesc dacă să te trezesc și pe tine sau nu. Încerc să nu fac prea mult zgomot, însă tot reușesc să mă împiedic sau să scap ceva pe jos care te face să mormăi ceva. Mă întorc la tine pentru o ultimă verificare și ai ochii închiși. Îmi beau cafeaua, chiar dacă tu încă dormi. Te am în gând și asta îmi ajunge.

În zilele de weekend când diminețile se transformă repede în după-amieze și seara ne găsește tot împreună.

În zilele reci când tu preferi un ceai sau chiar cacao cu lapte. Spui că n-ai nevoie de cofeină să îți trezești simțurile, dar tot te dezmierzi puțin cu mirosul proaspăt de cafea.

Primăvara când înfloresc cireșii și ne îmbătăm cu mirosul lor, dar și vara, când cu picioarele desculțe ne plimbăm pe nisipul auriu și admirăm valurile mării care parcă dansează pentru noi.

Toamna când soarele se chinuie să strălucească și perdeaua de frunze multicolore ne învăluie din toate părțile.  Când fiecare ploaie e un moment perfect să ne ascundem în casă și să pregătim o cafea pentru un film bun.

Dar și iarna. De la prima zăpadă până la ultima. Când cu fiecare gură de cafea ne dezghețăm simțurile. Când nimic nu e mai plăcut decât să privim pe fereastră dansul fulgilor de zăpadă pe ritmul și notele trosnetelor produse de lemnele ce ard în șemineu.

–  Și totuși, cum îți place cafeaua?
–  Cu tine.
– Și eu care credeam că o bei cu două lingurițe de lapte și miere.
–  Asta era înainte să te cunosc!