Category

Stories

in Stories

Viaţa e o căutare continuă

Viaţa e o căutare continuă. Încă de când ne naştem căutam pieptul cald al mamei, mai apoi îi căutăm chipul acesteia şi în timp ce creştem drumul nostru se transformă într-o călătorie. Căutăm şcoala potrivită, job-ul perfect, dacă se poate să fie şi pasiune e minunat, şi ne declarăm împliniţi. Căutăm o locuinţă pentru că vrem să evoluăm, spunem noi, şi să fim mai stabili. Ne dorim maşina la care am visat încă de mici şi căutam să o cumpărăm, muncim pentru ea şi pentru alte lucruri şi ne dăm seama că de fapt toţi banii ce îi câştigăm nu costă timp, ci costă suflet.

Continue reading

in Stories

Acasă nu e doar un loc

Acasă e acolo unde brațele celor dragi sunt mereu deschise pentru mine. Unde fiecare colțișor e încărcat de amintiri și de povești construite de-a lungul timpului.

Acasă e acolo unde, de foarte multe ori, și liniștea e mai dulce. Iarba e parcă mai verde, păsările cântă altfel, soarele încălzește mai blând și zâmbetele sunt mai calde ca nicăieri altundeva. Unde până și ploile de toamnă se aud altfel atunci când le privesc de pe geam din camera care îmi cunoaște toate secretele.

Continue reading

in Stories

Bătrânul de la Lugojel și gladiolele

Merg cu trenul de când mă știu și mereu mă bucur când acesta duce spre casă. Nu m-am simțit niciodată incomod și asta pentru că a făcut parte din viața mea încă de când eram copil și tata era conductor. Mergeam la mare cu trenul, alergam și mă jucam pe tren, îl rugam pe tata să mă lase să compostez și eu bilete și mereu mă prosteam cu pălăria lui făcând pe ,,nenea controlorul”.

Am multe amintiri din gară și de pe tren și sunt convinsă că o să mai creez și altele. Cred că gara e locul unde întâlnești atât de mulți oameni și fiecare e atât de diferit pentru că are o poveste a lui. Mai bine zis…întâlnești mai multe povești, decât oameni.

Continue reading

in Stories

Când zâmbetul ei colora umbre

Când zâmbetul ei colora umbre, ți-ai fi dorit să-ți povestească multe, dar până și tăcerea ei vorbea.

Când depărtarea însemna doar o masă și două pahare goale, nu kilometrii distanță, ți-ai fi dorit să închizi ochii și să fotografiezi momentul, dar ți-a fost teamă că în felul acesta îl vei rata.

Când ochii ei erau îndreptați spre tine și fața i se lumina, ți-ai fi dorit să oprești timpul în loc ca ea să te privească mereu așa.

Continue reading

Close