Category

Stories

in Stories

Oameni și etichete

Oameni plini de etichete…

Am ajuns să nu mai etichetăm doar produse, locuri sau obiecte, ci și oamenii. Chiar înainte să purtăm o discuție cu cineva ne formăm o primă impresie despre persoana respectivă. O analizăm și o trecem prin filtrul propriei gândiri, prin lucrurile pe care le știm în general despre oameni și bingo…avem o părere.

Trăim viața ca într-un mare supermarket. Totul are un preț și o etichetă, însă uităm, de cele mai multe ori, să mai citim și instrucțiunile de folosire. 

Continue reading

in Stories

Finally graduated

Eu ce fac cu viața mea mai departe?

Cred că aceasta e întrebarea care ne răsună în minte fiecăruia dintre noi de cel puțin câteva ori în viață… mai exact atunci când încheiem o anumită etapă.

Îmi amintesc că acum 3 ani, când terminam liceul, știam ce îmi doresc să fac în continuare și ce facultate aș vrea să urmez, însă știu că nu mi-a fost deloc ușor să aleg având în vedere că majoritatea persoanelor din jurul meu îmi puneau aceeași întrebare : Ce faci tu cu comunicarea?

Continue reading

in Stories

Golden girl sau prinţesa secolului XXI

A fost odată ca niciodată o prea frumoasă… Stai, stai, stai, că suntem în 2017 şi cred că am greşit povestea.

Deci… n-a fost odată, dar nu-i bai, începe să fie din ce în ce mai mult întâlnită în zilele noastre o prinţesă parcă desprinsă din poveştile nu acelea pe care le auzeam noi când eram mici, ci mai nou din viaţa de zi cu zi.

Căci dacă n-ar fi…nu s-ar mai povesti.

Continue reading

in Stories

Viaţa e o căutare continuă

Viaţa e o căutare continuă. Încă de când ne naştem căutam pieptul cald al mamei, mai apoi îi căutăm chipul acesteia şi în timp ce creştem drumul nostru se transformă într-o călătorie. Căutăm şcoala potrivită, job-ul perfect, dacă se poate să fie şi pasiune e minunat, şi ne declarăm împliniţi. Căutăm o locuinţă pentru că vrem să evoluăm, spunem noi, şi să fim mai stabili. Ne dorim maşina la care am visat încă de mici şi căutam să o cumpărăm, muncim pentru ea şi pentru alte lucruri şi ne dăm seama că de fapt toţi banii ce îi câştigăm nu costă timp, ci costă suflet.

Continue reading

in Stories

Acasă nu e doar un loc

Acasă e acolo unde brațele celor dragi sunt mereu deschise pentru mine. Unde fiecare colțișor e încărcat de amintiri și de povești construite de-a lungul timpului.

Acasă e acolo unde, de foarte multe ori, și liniștea e mai dulce. Iarba e parcă mai verde, păsările cântă altfel, soarele încălzește mai blând și zâmbetele sunt mai calde ca nicăieri altundeva. Unde până și ploile de toamnă se aud altfel atunci când le privesc de pe geam din camera care îmi cunoaște toate secretele.

Continue reading

in Stories

Bătrânul de la Lugojel și gladiolele

Merg cu trenul de când mă știu și mereu mă bucur când acesta duce spre casă. Nu m-am simțit niciodată incomod și asta pentru că a făcut parte din viața mea încă de când eram copil și tata era conductor. Mergeam la mare cu trenul, alergam și mă jucam pe tren, îl rugam pe tata să mă lase să compostez și eu bilete și mereu mă prosteam cu pălăria lui făcând pe ,,nenea controlorul”.

Am multe amintiri din gară și de pe tren și sunt convinsă că o să mai creez și altele. Cred că gara e locul unde întâlnești atât de mulți oameni și fiecare e atât de diferit pentru că are o poveste a lui. Mai bine zis… întâlnești mai multe povești, decât oameni.

Continue reading

in Stories

Când zâmbetul ei colora umbre

Când zâmbetul ei colora umbre, ți-ai fi dorit să-ți povestească multe, dar până și tăcerea ei vorbea.

Când depărtarea însemna doar o masă și două pahare goale, nu kilometrii distanță, ți-ai fi dorit să închizi ochii și să fotografiezi momentul, dar ți-a fost teamă că în felul acesta îl vei rata.

Când ochii ei erau îndreptați spre tine și fața i se lumina, ți-ai fi dorit să oprești timpul în loc ca ea să te privească mereu așa.

Continue reading

in Stories

Ziua internațională a fericirii sau a mimei?

Astăzi e ziua fericirii și se presupune că ar trebui să o sărbătorim cu toții. Cu zâmbete, cu selfie-uri, cu urări sau fiecare cu ce știe mai bine. Pentru că așa am fost obișnuiți. Să fim fericiți în mediul online mai mult decât în offline sau cel puțin să ne prefacem.

Nu suntem noi cei care nu avem probleme și suntem fericiți față de ceilalți? Nu avem noi viața perfectă sau dacă nu o avem măcar încercăm să o creem? Nu disimulăm cu fiecare fotografie postată, cu toate stările de binecuvântare, fericire, surprindere? Cu toate hashtag-urile care vorbesc mai multe decât pozele în sine, că de… trebuie cumva susținută starea noastră dacă din poză nu se vede exact cum ne simțim sau dacă azi nu ne-am luat fața cu zâmbete pentru poze de Facebook sau Instagram. Nu mai vorbesc de Snapchat, pentru că acolo nu doar că încercăm să ne imortalizăm fericirea, încercăm să ne surprindem viața. Nu vrem care cumva ca prietenii noștri și chiar întreaga lume să rateze ceva din viața noastră minunată și de altfel foarte importantă pentru ei, nu?

Continue reading

in Stories

O porție dublă de creier și doar o jumătate de suflet

Bună ziua! Ce doriți să comandați?

Hmm… o porție dublă de creier și doar jumătate de suflet. Se poate? Ah… și nu uitați să presărați mai puțină iubire… azi chiar aș vrea să nu simt atât de mult.

Cred că dacă am putea să ne controlăm sentimentele, comanda noastră chiar  așa ar și suna. E ca și cum am comanda o shaorma cu de toate, adăugăm și desertul la care am râvnit atât de mult timp mai ceva ca la o pereche nouă de pantofi, că de… azi avem voie, dar nu uităm totuși să menționăm că dorim și o apă plată. Cu lămâie să fie, că vorba aia suntem la dietă și na… știți și voi cât e de greu să simți că mănânci în fiecare zi o grădină întreagă dintr-un singur bol de salată.

Continue reading

in Stories

Mulțumesc, iubită mamă!

Mamă… Mulțumesc!

Mulțumesc pentru ieri, pentru azi și pentru mâine.

Mulțumesc pentru că m-ai învățat să iubesc Crăciunul. Și știi de ce?

Pentru că de cele mai multe ori cadoul nostru de Crăciun erai chiar tu…

E acea perioadă din an când în sfârșit suntem cu toții împreună. Când îmbrățișările nu se mai fac telefonic, când te iubesc se aude altfel când ești mai aproape, dar și când poftă bună se spune atunci când toată lumea e la aceeași masă.

Continue reading

Close